Imperiul Napoleonian

În luna mai a anului 1804 Senatul l-a proclamat împărat pe Napoleon şi mai târziu pe 2 decembrie, acelaşi an, a fost încoronat la Paris în catedrala Notre Dame din  Paris.

Cauzele transformătii în imperiu au fost:

·        dorinţa de glorie a lui Napoleon

·        dorinţa lui Napoleon de a fi acceptat de ceilalţi monarhi europeni ca unul dintre ei

·        dorinţa lui Napoleon de a lăsa la conducerea Franţei un moştenitor care să-i continue realizările

Transformări în politica internă au fost:

·        instituirea cenzurii

·        creşterea rolului poliţiei care îi urmărea pe duşmanii lui Napoleon

·        a fost reinstaurată nobilimea, dar de această dată o nobilime de merit, printre nobili numărându-se doar oameni care au contribuit la prosperarea Franţei, printre aceştia numărându-se în general generali şi coloneli ai armatei franceze

În politica externă au avut loc numeroase războaie cu mai multe coaliţii de state create în jurul Marii Britanii.

În 1805 la Trafalgar flota engleză, condusă de amiralul Nelson, a distrus-o pe cea franco-spaniolă şi ca urmare a acestui fapt Marea Britanie n-a mai putut fi invadată de trupă franceze, cum fusese planificat iniţial. În acelaşi an, la Austerlitz, de pe teritoriul Cehiei de astăzi, Napoleon a înfrânt Austria şi Rusia. Ca aurmare a acestui fapt Austria a încheiat pace cu Franţa.

În 1806 are loc înfrângerea Prusiei la Jena. Din Berlin, Napoleon decretează blocada continentală prin care încearcă să falimeteze economia engleză.

Înfrângând Prusia şi Austria Napoleon a desfiinţat vechiul Imperiu Romano-German şi sute de mici state germane au fost desfiinţate. 12 state germane s-au grupat în Confederaţia Rinului, rămânând doar două state independente: Austria şi Prusia.

În 1807 înfrângând Rusia la Fredland, Napoleon a încheiat pace cu ea la Tilsit, astfel Rusia s-a alăturat blocadei continentale.

În 1808 Napoleon a ocupat Spania şi Portugalia. În Portugalia au debarcat trupe engleze care au eliberat-o, iar spaniolii s-au revoltat împotriva ocupaţiei frnaceze, prin Guerilla, forţându-l pe Napoleon să lase în Spania o mare armată de ocupaţie .

În 1809 Napoleon a înfrânt Austria la Wagram.

Apogeul Imperiului Napoleonian este atins în anul 1811. Direct sau indirect, prin state vasale, Napoleon controla jumătate din Europa.

În 1812 Napoleon a atacat Rusia deoarece nu mai respecta blocada continentală pentru că îi ruinase comerţul. Deşi armatele franceze au ajuns la Moscova, dar frigul, foame şi atacurile ruşilor au dus la distrugerea aproape în întregime a armatei franceze.

În 1813 încurajată de înfrângerea lui Napoleon în Rusia, şi Prusia şi Austria, Suedia şi alte state s-au aliat cu Marea Britanie şi ele l-au înfrânt pe Napoleon la Leipzig în "Bătălia naţiunilor".Ca urmare a acestui fapt armatele aliate au invadat Franţa.

În 1814 au avut loc mai multe bătălii în Franţa. Aliaţii au ocupat Parisul, iar Napoleon a fost obligat să abdice în aprilie 1814 şi a fost exilat în insula Elba.

La conducerea Franţei a venit regele Ludovic al XVIII-lea.

În 1815 Napoleon aflând de nemulţumirile francezilor faţă de noul rege a debarcat în Franţa şi a redevenit împărat. A fost însă înfrânt de englezi şi prusaci la Waterloo în Belgia. Napoleon s-a predat englezilor care l-au exilat în Insula Sfânta Elena, unde a şi murit în 1821.

Revoluţia franceză şi domnia lui Napoleon au jucat un rol important în istoria Europei.

Prin ocuparea unei mari părţi a continentului european s-au impus în practică numeroase idei iluministe precum egalitatea cetăţenilor în faţa legii, desfiinţarea privilegiilor şi altele.

S-a răspândit şi Codul lui Napoleon, iar la sfârşitul domniei lui Napoleon a avut loc o reorganizare teritorială radicală a Europei

Personalitatea lui Napoleon a suscitat şi ea numeroase controverse. El a fost considerat atât continuatorul, cât şi groparul revoluţiei franceze.

A fost continuator fiindcă reformele sale: Codul Civil, înfiinţarea băncii, le-au continuat pe cele adoptate în timpul revoluţiei şi a fost groparul ei pentru că a impus un regim politic dictatorial în care libertăţile pentru care luptaseră revoluţionarii au fost încălcate.