Revoluţia glorioasă (1688- 1689)

La moartea lui Carol al II-lea, în 1685, a devenit rege fratele său Iacob al II-lea. Catolic convins, el a intrat repede în conflict cu Parlamentul şi i-a nemulţumit pe englezi printr-o serie de măsuri.

Măsura care a adus nemulţumirea la apogeu a fost botezul în rit catolic în rit catolic al primului fiu al lui Iacob al II-lea declarat moştenitor al tronului.

Temându-se că astfel se urmărea restabilirea catolicismului, englezii s-au revoltat şi l-au alungat pe Iacob al II-lea.

În locul lui i-au proclamat regi pe fiica lui protestantă Mary şi pe soţul ei, William de Orania, conducător al Olandei, dar pentru ca să fie recunoscuţi regi au fost nevoiţi ca în februarie 1689 să accepte documentul numit Declaraţia drepturilor prin care regele recunoştea că nu poate anula legile şi se angaja să respecte drepturile englezilor, să nu perceapă taxe nevotate de Parlament, să nu organizeze o armată fără aprobarea Parlamentului etc.

Evenimentele din 1688 şi 1689 au fost numite de istorici Revoluţia glorioasă.