Iluminismul şi absolutismul

În secolul al XVIII-lea mulţi monarhi europeni au adoptat noua justificare a puterii absolute, pretinzând că sunt părinţi ai popoarelor lor şi că prin tot ceea ce fac urmăresc fericirea supuşilor.

În acest scop declarat, ei au adoptat numeroase reforme, obiectul real al acestora fiind de fapt creşterea eficienţei statului, dar şi a prestigiului şi puterii la nivel internaţional.
Aceste reforme au fost adoptate mai ales în ţări mai puţin dezvoltate din sudul, estul şi centrul Europei şi prin ele se urmărea o recuperare a decalajului de dezvoltare faţă de state precum Franţa şi Marea Britanie.

Reprezentanţii cei mai importanţi ai despotismului luminat au fost Frederic al II-lea cel Mare, rege al Prusiei, Iosif al II-lea, împărat al Austriei şi Ecaterina a II-a, ţarină a Rusiei. Despoţi luminaţi au existat şi în aşte ţări ale Europei.

Reformele adoptate de către despoţii luminaţi urmăreau mai multe domenii.

În economie s-a dezvoltat stimularea diverselor ramuri economice pentru a creşte veniturile obţinute de stat prin taxe şi impozite.

În educaţie s-au înfiinţat numeroase şcoli care să pregătească viitori buni funcţionari şi ofiţeri. În aceste şcoli se urmărea educarea în special din punct de vedere cetăţenesc, astfel încât să dispară abuzurile şi corupţia.

Administraţia a fost unificată şi centralizată, funcţionarii au fost mai bine plătiţi şi controlaţi pentru a nu-şi însuşi banii plătiţi pe taxe şi impozite cuveniţi statului. Până la această reformă funcţionarii erau plătiţi în funcţie de veniturile aduse statului, având o cotă din ceea ce adunau. De multe ori erau suspectaţi că ascund anumite taxe şi îşi însuşesc cea mai mare parte din bani, astfel această reformă a dus la creşterea veniturilor statului.

În domeniul dreptului legislaţia a fost unificată şi centralizată, pedepsele au devenit mai umane, magistraţii au fost mai bine pregătiţi pentru a judeca mai bine, dar şi pentru a creşte rapiditatea soluţionării proceselor.

Relaţiile sociale au fost îmbunătăţite, în multe ţări fiind desfiinţată legarea de glie a ţăranilor şerbi: Austria, Principatele Române, iar în altele precum Prusia au fost micşorate şi reglementate obligaţiile şerbilor faţă de nobili.

Religia a fost pusă sub controlul statului, o parte din averile bisericii fiind confiscate. S-au desfiinţat ordinele religioase care nu întreprindeau o muncă utilă pentru societate.

Deşi aceste reforme nu au pus în practică ideile iluministe cele mai avansate, totuşi au contribuit mult la progresul statelor în care au fost adoptate.