Caracteristicile regimului fanariot

Deoarece domniile fanariote au durat mai mult de un secol atât în cazul Moldovei, cât şi în cazul Ţării Româneşti, în principate au fost impuse anumite caracteristici.
Printre aceste se numără:
  • grecizarea domniei, bisericii şi culturii
  • reducerea autonomiei celor două principate care este grav încălcată prin numirea exclusivă a domnilor de către sultan, prin interzicerea unei politici externe proprii a principatelor prin desfiinţarea armatelor naţionale care sunt înlocuite cu gărzi de arnăuţi, prin impunerea monopolului comercial otoman asupra principatelor etc.
  • creşterea puternică a obligaţiilor materiale către Imperiul Otoman, atât a celor oficiale, cât şi a celor neoficiale
  • includerea domnilor fanarioţi în rândurile administraţiei otomane având un rang egal cu cel al unui paşă cu două tuiuri 
  • domnii scurte de maxim 7 ani, domnii fiind deseori mutaţi dintr-o ţară în alta
Deşi mulţi domni fanarioţi nu au avut drept obiectiv principal îmbogăţirea lor proprie precum şi a rudelor, prietenilor şi cunoştinţelor venite aici odată cu ei, unii au contribuit la o mai bună organizare a principatelor, fie au impus reforme inspirate de ideile iluministe precum cele ale Constantin Mavrocordat, Scarlat Callimachi, Ioan Gheorghe Caragea. Astfel de reforme au fost reforme fiscale, reforme în învăţământ, reforme juridice.
Cea mai importantă reformă a fost însă desfiinţarea legării de glie a ţăranilor şerbi de către Constantin Mavrocordat în 1746 în Ţara Românească şi în 1749 în Moldova.
Ţăranii astfel eliberaţi de pe moşiile boierilor n-au primit însă şi pământ în proprietate, de aceea mulţi ţărani au rămas în continuare pe moşiile boiereşti şi au primit de la boieri un lot de pământ în schimbul căruia munceau pe rezerva boierească.
Impunerea regimului fanariot i-a nemulţumit profund pe boierii români, de aceea ei s-au organizat într-o grupare numită Partida Naţională şi au alcătuit proiecte de reformă pe care le-au adresat sultanului ori conducătorilor puterilor creştine cerând ajutor.
În aceste memorii ei au înscris revendicări variate, de la unele moderate, precum respectarea autonomiei principatelor, revenirea la domniile pământene, respectarea privilegiilor boiereşti, până la unele radicale precum desfiinţarea regimului fanariot, unirea celor două principate, independenţa lor sau autonomia sub protecţia marilor puteri creştine.
Unele dintre cerinţele înscrise în memorii au fost preluate de mari puteri precum Rusia care au făcut presiuni asupra sultanului şi cerinţele au fost puse în practică.
În secolul al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea pe teritoriul ţărilor române s-au desfăşurat mai multe războaie ruso-austro-turce. Acestea au avut numeroase consecinţe:
  • consecinţe negative: ocupaţii militare străine, jafuri, distrugeri, pierderi teritoriale etc.
  • consecinţe pozitive. Ca urmare a memoriilor Partidei Naţionale la tratativele de pace dintre marile puteri a fost dezbătută problema românească şi s-au luat măsuri în favoarea Principatelor Române

3 comentarii:

Va rugam sa postati comentarii la subiect pentru ca altfel nu vor fi aprobate.