Directoratul şi consultatul

Perioada următoare consulatului este marcată de înlăturarea iacobinilor de la putere pe 27 iulie 1794 şi ca urmare a acestui fapt conducerea Franţei este preluată de o formă de conducere bazată pe constituţia anului III.
Noua formă de conducere oferea puterea executivă unui organism colectiv format din 5 membrii denumiţi directori.
Puterea legislativă a Franţei din această perioadă era deţinută de o structură bicamerală, formată din Consiliul celor 500 şi Consiliul Bătrânilor, cunoscut şi sub numele de Senat, până în prezent.
Pe plan intern în timpul directoratului situaţia economică şi financiară a Franţei continuă să fie dezastruoasă .
Pe plan extern politica este dominată de afirmarea lui Napoleon Bonaparte.
Napoleon organizează campanii militare împotriva Austriei în anii 1796 - 1797 în Italia şi împotriva Angliei în Egipt în 1798 - 1799.
Napoleon se întoarce din Egipt în 1799 şi la 9 noiembrie, în acelaşi an, dă o lovitură de stat cu ajutorul armatei şi impune o nouă formă de conducere numită consulat.
Consulatul impune o constituţie autoritară în 1799 şi creează Consiliul de stat.
În timpul consulatului Napoleon reorganizează justiţia, centralizând-o.
În 1800 înfiinţează Banca Franţei.
În 1801 încheie un tratat cu papalitatea prin care reorganizează biserica franceză, iar în 1802 reorganizează învăţământul şi înfiinţează liceele.
În 1804 a promulgat Codul Civil. Tot în această perioadă ia măsuri care au ca scop redresarea agriculturii, dezvoltarea industriei şi dezvoltarea transporturilor.
Pe plan extern, în perioada consulatului prestigiul Franţei este crescut de Napoleon care învinge Austria în 1800 la Marengo.
În 1802 Napoleon este declarat consul pe viaţă.