Războiul de independenţă al S.U.A.

Între 1607 şi 1732 pe ţărmul estic al Americii de Nord s-au fondat 13 colonii britanice( New York, Georgia, Carolina de Nord, Carolina de Sud),

Aceste colonii aveau o populaţie diversă, în 1770 erau circa 3 milioane de britanici, olandezi, germani, dar şi sclavi negri, şi ramuri economice care difereau de la o colonie la alta, astfel în nord predominau perscuitul, construcţia de nave, exploatarea lemnulu, iar în centru ocupaţiile se bazau pe agricultură, în timp ce în sud pe plante precum tutunul, bumbacul sau orezul.

În pofida divesităţii lor coloniile au ajuns să-şi dezvolte o conştiinţă a comunităţilor bazată pe preponderenţa limbii engleze şi pe tradiţia de autoguvernare(fiecare colonie avea un guvernator numit de rege, dar şi un parlament şi magistraţi aleşi prin vot cenzitar care deţineau adevărata putere).

Până la sfârşitul războiului de 7 ani( 1763) relaţiile dintre colonii şi metropolă au fost în general bune. Deşi statul britanic impusese unele restricţii acestea nu se prea respectau, iar coloniştii se considerau cetăţeni britanici cu drepturi depline.

În urma războiului de 7 ani Marea Britanie făcuse mari datorii. Spunând că prin victoria în război şi cucerirea Canadei de la francezi au avut de profitat şi cele 13 colonii care nu mai erau ameninţate de francezi, autorităţile britanice au cerut coloniştilor să contribuie şi ei la plata datoriei de război. În acest scop Parlamentul de la Londra a adoptat legi prin care coloniştii erau obligaţi să plătească noi taxe( taxa de timbru, taxa pe importul de ceai etc.).

Coloniştii au protestat nu din cauza mărimii taxelor, ci pentru că ei nu erau reprezentaţi în Parlamentul de la Londra.

Un alt motiv de nemulţumire erau interdicţiile puse de Marea Britanie coloniştilor. Aceste interdicţii valabile teoretic şi până atunci au fost impuse acum, după 1763, cu mult mai multă severitate:

1.      interzicerea dezvoltării acelor ramuri economice care le concurau pe cele din metropolă

2.      interzicerea colonizării teritoriilor de la vest de Munţii Aleghani care erau stăpânite de indieni

3.      interzicerea comerţului cu alte state decât metropola

În urma protestelor coloniştilor majoritatea taxelor au fost abrogate cu excepţia celei pe ceai, mai mult dacă importatorii erau obligaţi să plătească această taxă, o companie britanică a primit dreptul de a vinde ceai în America fără să plătească taxa.

În semn de protest faţă de acest abuz coloniştii din Boston, deghizaţi în indieni au distrus încărcătura de ceai a trei corăbii ale acelei companii. Acest eveniment a avut loc în anul 1773 şi a fost denumit Partida de ceai de la Boston.

Autorităţile britanice văzând în acest act o sfidare a lor au luat măsuri dure: portul Boston a fost închis, au fost încartiruiţi soldaţi britanici pentru a fi găsiţi vinovaţii.

Locuitorii tuturor celor 13 colonii îngrijoraţi că măsuri abuzive la fel cu cele de la Boston ar putea fi adoptate şi în alte oraşe au hotărât să-şi trimită reprezentanţii într-un congres continental pentru a se adopta măsuri de răspuns.

Primul congres continental a avut loc în 1774 la Philadelphia.

Reprezentanţii coloniilor au decis că pentru a-i face pe englezi să înţeleagă că nu pot lua astfel de măsuri fără să sufere şi ei pierderi au decis că cea mai bună ripostă este boicotul comercial total.

Totodată s-a decis trimiterea unei petiţii către regele George al III-lea pentru a i se cere încetarea abuzurilor.

Cum autorităţile britanice nu dădeau semne de împăcare, unii colonişti mari radicali care-şi spuneau patrioţi au decis să strângă în secret arme şi muniţii, crezând că va urma o luptă cu britanicii.