Regulamentele Organice

După restaurarea domniilor pământene a urmat un nou război ruso-turc, desfăşurat între anii 1812 şi 1829, încheiat cu victoria Rusiei.

Tratatul de pace de la Adrianopol (1829) era foarte favorabil Rusiei care devenea oficial putere protectoare a celor două principate. Între 1828 şi 1834 principatele au fost ocupate militar de Rusia. În această perioadă s-au alcătuit sub supravegherea guvernatorului rus al principatelor, Pavel Kiseleff, două legi foarte cuprinzătoare, Regulamentele Organice, care au jucat rol de constituţie pentru Moldova şi Ţara Românească.

Ele au inclus multe principii moderne preluate din memoriile alcătuite în secolul al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea de boierii Partidei Naţionale. Printre principiile şi prevederile regulamentelor se numără:

·        separarea puterilor în stat (executivă – domn şi sfatul domnesc; legislativă – Adunarea Obştească; judecătoarească - domnul şi curţile de judecată, dintre care cea mai mare era Înaltul Divan Domnesc)

·        libertatea comerţului

·        impunerea principiului bugetului anual

·        reforma fiscală

·        menţinerea privilegiilor boierilor şi clerului

·        înfiinţarea şcolilor naţionale în limba română

·        înfiinţarea arhivelor, pompierilor, a procuratorii şi a altor instituţii contemporane

·        reglementarea relaţiilor dintre boieri şi clăcaşi în favoarea boierilor

Importanța Regulementelor Organice

Punerea în practică a Regulamentelor Organice a avut loc în 1831 în Ţara Românească şi în 1832 în Moldova.

Aplicarea lor a fost un moment decisiv în procesul de modernizare a celor două principate, acum fiind înlocuit statul de tip medieval cu statul de tip modern.

Organizarea foarte asemănătoare prin regulamente a Moldovei şi Ţării Româneşti a ajutat mai târziu la unirea acestora.

În conformitate cu aceste regulamente au domnit în Moldova: Mihail Sturdza (1834 – 1849) şi în Ţara Românească Alexandru Dimitrie Ghica (1834 – 1842) şi Gheorghe Bibescu (1842 – 1848). Ei s-au preocupat de buna organizare a principatelor, dezvoltarea şcolilor, modernizarea oraşelor, construcţia de drumuri etc.