Se afișează postările cu eticheta Franta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Franta. Afișați toate postările

România în spațiul european al secolului al XX-lea


După instaurarea dominaţiei otomane (secolul XVI), principatele Moldova şi Ţara Românească au avut legături din ce în ce mai slabe cu Europa, evoluând foarte diferit de aceasta. De la începutul secolului al XIX-lea legăturile cu Europa s-au înmulţit, un moment esenţial fiind semnarea tratatului de la Adrianopol în 1829

Domnia lui Carol I (1866 – 1914)

Membrii Monstruoasei coaliţii care au preluat conducerea ţării după detronarea lui Cuza s-au străduit să aducă un prinţ străin pe tronul României pentru a îndeplini una dintre cerinţele adunărilor ad-hoc din 1857. Motivele aducerii unui prinţ străin erau:

Formarea Statului Naţional Român

După înfrângerea revoluţiei de la 1848, revoluţionarii români refugiaţi în Occident au încercat să obţină sprijinul marilor puteri pentru cauza naţională românească.

Desfăşurarea revoluţiei de la 1848 în ţările europene

Revoluţia a izbucnit în ianuarie 1848 în Regatul celor Două Sicilii la Palermo unde regele Ferdinand al IV-lea a fost nevoit să acorde o constituţie. După câteva luni însă el a reprimat revoluţia cu ajutorul armatei.

Relaţii internaţionale între 1871 şi 1914

Până în 1890 diplomaţia lui Bismarck, cancelarul Germaniei, a avut drept obiectiv principal împiedicarea Franţei de a-şi găsi aliaţi cu ajutorul cărora să atace Germania şi să recupereze Alsacia şi Lorena.

Noi perspective asupra relaţiilor internaţionale

Pentru că interesele marilor puteri erau uneori opuse, „Concertul european” a reuşit doar cu mare greutate să menţină pacea în Europa.

Sfânta Alianţă şi revoluţiile de după 1815

Popoarele europene au fost nemulţumite de faptul că hotărârile luate de Congresul de la Viena n-au ţinut cont de interesele lor, ci doar de cele ale monarhilor. Astfel s-au restabilit regimurile absolutiste în multe ţări şi teritorii care ar fi dorit să fie parte a unor state naţionale independente au fost anexate unor imperii multinaţionale.

Congresul de la Viena şi „Concertul european”


După înfrângerea lui Napoleon statele învingătoare şi-au trimis reprezentanţii la Congresul de la Viena, desfăşurat între anii 1814 şi 1815 pentru a pune bazele unei păci durabile în Europa.

Ţările Române şi "problema orientală"

Dacă până acum am scris despre Revoluţia engleză, Revolutia franceza, revoluţia industială şi alte subiecte de acum începem să scriem despre România, respectiv pentru început despre Ţările Române în perioada manifestării aşa-numitei probleme orientale.

Imperiul Napoleonian


În luna mai a anului 1804 Senatul l-a proclamat împărat pe Napoleon şi mai târziu pe 2 decembrie, acelaşi an, a fost încoronat la Paris în catedrala Notre Dame din  Paris.

Directoratul şi consultatul

Perioada următoare consulatului este marcată de înlăturarea iacobinilor de la putere pe 27 iulie 1794 şi ca urmare a acestui fapt conducerea Franţei este preluată de o formă de conducere bazată pe constituţia anului III.

Perioada anilor 1790-1792 şi Convenţia Naţională

În anul 1791 Adunarea Naţională Constituantă a votat prima constituţie a Franţei. Constituţia avea ca preambul Declaraţai Drepturilor Omului adoptată în 1789 în urma abolirii privilegiilor.

Revoluţia franceză

O premisă importantă a Revoluţiei Franceze a fost structura socială a Franţei dinainte de revoluţie care a stârnit mari nemulţumiri.

Iluminismul şi absolutismul

În secolul al XVIII-lea mulţi monarhi europeni au adoptat noua justificare a puterii absolute, pretinzând că sunt părinţi ai popoarelor lor şi că prin tot ceea ce fac urmăresc fericirea supuşilor.
Abonați-vă la: Postări (Atom)