Anglia. Revoluţia engleză.

 Premise şi cauze

La începutul secolului al XVII-lea a avut loc în Anglia schimbarea dinastiei. La moartea reginei Elisabeta I tronul Angliei a fost moştenit de nepotul ei, regele Scoţiei, Iacob I Stuart

Acesta era adept era un adept convins al monarhiei absolute de drept divin şi a intrat repede în conflict cu tradiţia de guvernare a Angliei.

Prin tradiţie regii Angliei nu aveau putere absolută şi erau nevoiţi să colaboreze cu parlamentul în conducerea ţării. Parlamentul era compus din două camere: Camera Comunelor şi Camera Lorzilor care adopta legi şi vota taxe şi impozite.

Regele era obligat să respecte legile şi nu putea percepe taxe şi impozite ce nu erau votate de Parlament.

Deşi Iacob I a fost nemulţumit de tradiţia engleză până la moartea sa nu a intrat într-un conflict armat cu Parlamentul.

Fiul său, Carol I, a moştenit domnia în 1628 şi a fost obligat de Parlament să semneze documentul numit „Petiţia dreptului”.

În 1629 Carol I a dizolvat Parlamentul şi până în 1640 a domnit ca monarh absolut.

Problema religioasă a contribuit şi ea la scăderea popularităţii lui Carol I.

Confruntat cu cerinţele puritanilor de a curăţa biserica anglicană de rămăşiţele de catolicism, dar Carol I a refuzat. El dorea să păstreze organizarea ierarhică a bisericii în care episcopii erau numiţi de rege.

Motivul pentru care în 1640 s-a pus capăt conducerii absolutiste a fost revolta declanşată de scoţieni împotriva regelui.

Având nevoie de bani pentru armată Carol I a convocat iar Parlamentul în 1640. Acesta a adoptat taxele şi impozitele cerute pretinzând ca înainte de aceasta să fie pedepsiţi miniştrii ce făcuseră abuzuri.

După câteva luni regele a convocat un nou parlament, dar nici acesta nu a votat taxele şi impozitele până ce regele nu i-a pedepsit pe miniştrii abuziv.

Pentru că Parlamentul cerea şi controlul asupra armatei regele a încercat să-i aresteze pe liderii opoziţiei, dar nu a reuşit. Londonezii s-au revoltat, iar regele a fugit în nordul Angliei unde a strâns o armată de voluntari. Cu ea a încercat să cucerească Londra, dar Parlamentul şi-a făcut propria armată şi astfel s-a declanşat un război civil între rege şi Parlament (1642).

Războiul civil (1642 - 1648)

Iniţial armata regelui compusă din nobili obişnuiţi cu armele a înfrânt de mai multe ori armata Parlamentului formată din oameni de rând, apoi în 1644 generalul Oliver Cromwell a organizat o unitate de cavalerie numită Coastele de fier.

Cu ajutorul ei Parlamentul a obţinut o mare victorie la Marston Moor.

Atunci Parlamentul l-a numit pe Cromwell comandant al armatei şi acesta a reorganizat-o după modelul Coastelor de fier, această armată fiind denumită şi Armata noului model.

Cu ajutorul ei Parlamentul a obţinut victoria decisivă la Naseby - 1645, iar în 1648 regele a fost prins.

În ianuarie 1649 Carol I a fost judecat pentru trădarea poporului englez şi condamnat la moarte prin decapitare.

Astfel, Anglia a devenit republică.