România în spațiul european al secolului al XX-lea

După instaurarea dominaţiei otomane (secolul XVI), principatele Moldova şi Ţara Românească au avut legături din ce în ce mai slabe cu Europa, evoluând foarte diferit de aceasta. De la începutul secolului al XIX-lea legăturile cu Europa s-au înmulţit, un moment esenţial fiind semnarea tratatului de la Adrianopol în 1829

. Acesta prevedea restabilirea libertăţii de comerţ şi de circulaţie a celor două principate. De aici înainte legăturile Principatelor Române cu Europa au fost tot mai puternice. Foarte importante au fost călătoriile pe care tinerii fii de boieri le-au făcut, mai ales, în Franţa. Acolo ei au fost influenţaţi puternic de ideile şi modul de viaţă european şi odată întorşi în patrie au început să acţioneze pentru transformarea principatelor după modelul Europei. Aceşti tineri au format generaţia paşoptistă care a avut un rol esenţial în procesul de europenizare a principatelor.

După 1830, timp de câteva decenii, s-au produs transformări după modelul european în organizarea politico-administrativă, în cultură, în modul de viaţă, în limbă etc. Astfel, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, România devenise o ţară cu adevărat europeană.

După Marea Unire de la 1918 apartenenţa la spaţiul european s-a consolidat. Economia românească avea legături puternice cu economiile din Occident, iar cultura română se sincronizase deja cu procesele ce aveau loc în cultura europeană şi chiar născuse manifestări de avangardă, totuşi adoptarea modelului european a fost contestată de ambele extreme ale lumii politice. La extrema dreaptă, legionarii, susţineau că modelul european este unul străin, nepotrivit cu mentalităţile sau chiar sufletul poporului român şi că prin adoptarea lui s-a renunţat la tradiţii importante. La extrema stângă, comuniştii, susţineau adoptarea modelului de organizare din Uniunea Sovietică.

Înfrângerea României în Al Doilea Război Mondial şi ocuparea ei prin forţă de către armatele sovietice a dus la instaurarea prin forţă a regimului politic comunist. Odată cu aceasta, România a abandonat modelul european şi a evoluat diferit de Europa Occidentală timp de câteva decenii.

După căderea regimului comunist, în 1989, România a reluat legăturile cu Europa. Legături economice existaseră şi în timpul regimului comunist, când se semnaseră mai multe acorduri economice între România şi Comunitatea Economică Europeană, dar după 1989 aceste legături au fost mult dezvoltate, adăugându-se şi cooperarea la nivel politic. Chiar din 1990 România a stabilit relaţii diplomatice oficiale cu Comunitatea Economică Europeană şi a semnat cu aceasta un acord de comerţ şi cooperare. A urmat la 1 februarie 1993 încheierea unui acord între România şi CEE , iar la 22 iunie 1995 România a depus cererea oficială de aderare la UE. Deşi România nu îndeplinea condiţiile pentru a fi primită membră a Uniunii Europene, în decembrie 1999, Consiliul European de la Helsinki a hotărât începerea negocierilor oficiale de aderare cu România. A contribuit la aceasta politica externă a României de după 1989 care se situase hotărât de partea NATO şi a Uniunii Europene în conflictele din anii ’90. Negocierile oficiale au început în februarie 2000 şi au sfârşit în decembrie 2004. Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la UE s-a semnat la 25 aprilie 2005 la Luxemburg şi după ratificarea lui de către statele membre şi Parlamentul European, Comisia Europeană a propus data aderării 1 ianuarie 2007. Pentru a intre în Uniunea Europeană, România s-a angajat să respecte 4 criterii, aşa-numitele criterii de la Copenhaga:

* criteriul politic – respectarea democraţiei şi a drepturilor omului şi ale minorităţilor

* criteriul economic – existenţa unei economii de piaţă capabilă să facă faţă concurenţei de pe piaţa europeană

* criteriul legislativ – transpunerea acquis-ului comunitar (totalitatea actelor, tratatelor şi legilor Uniunii Europene aflate în vigoare) în legislaţia naţională

* criteriul administrativ – capacitatea statului membru de a-şi îndeplini obligaţiile asumate ca membru al Uniunii Europene.