Lumea la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea

1.   Europa

În această perioadă (n.r.: sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX), în Europa existau atât mari puteri dezvoltate economic (Germania, Franţa, Marea Britanie), cât şi state mai mici dintre care unele erau dezvoltate (Belgia, Olanda), iar altele mai puţin dezvoltate (România).

State multinationale

1.     Austro-Ungaria

Imperiul Austriac a rămas un stat absolutist după înfrângerea revoluţiei de la 1848. Pe teritoriul său locuiau în întregime sau parţial numeroase popoare: germani, unguri, cehi, slovaci, sloveni, italieni, croaţi, polonezi, ucraineni etc.

Domnia lui Carol I (1866 – 1914)

Membrii Monstruoasei coaliţii care au preluat conducerea ţării după detronarea lui Cuza s-au străduit să aducă un prinţ străin pe tronul României pentru a îndeplini una dintre cerinţele adunărilor ad-hoc din 1857. Motivele aducerii unui prinţ străin erau:

Jocuri cu masini

Deoarece cu toţii suntem în vacanţă, elevi şi profesori, ne oprim programul normal în care scriem despre evenimente istorice pentru a vă face o recomandare, un mijloc de deconectare în vacanţă, perioada preferată a elevilor, în care şcoala nu le face probleme.Dorim să discutăm puţin şi să vă recomandăm să jucaţi jocuri cu masini.

Formarea Statului Naţional Român

După înfrângerea revoluţiei de la 1848, revoluţionarii români refugiaţi în Occident au încercat să obţină sprijinul marilor puteri pentru cauza naţională românească.

Revoluţia de la 1848 în Ţările Române

Deşi Revoluţia de la 1848 a izbucnit în Ţările Române cu ocazia izbucnirii revoluţiei în Europa, totuşi ea a avut si o serie cauze proprii. Acestea pot fi împărţite în trei clase: cauze sociale, cauze naţionale şi cauze politice.

Desfăşurarea revoluţiei de la 1848 în ţările europene

Revoluţia a izbucnit în ianuarie 1848 în Regatul celor Două Sicilii la Palermo unde regele Ferdinand al IV-lea a fost nevoit să acorde o constituţie. După câteva luni însă el a reprimat revoluţia cu ajutorul armatei.

Relaţii internaţionale între 1871 şi 1914

Până în 1890 diplomaţia lui Bismarck, cancelarul Germaniei, a avut drept obiectiv principal împiedicarea Franţei de a-şi găsi aliaţi cu ajutorul cărora să atace Germania şi să recupereze Alsacia şi Lorena.

Noi perspective asupra relaţiilor internaţionale

Pentru că interesele marilor puteri erau uneori opuse, „Concertul european” a reuşit doar cu mare greutate să menţină pacea în Europa.

Sfânta Alianţă şi revoluţiile de după 1815

Popoarele europene au fost nemulţumite de faptul că hotărârile luate de Congresul de la Viena n-au ţinut cont de interesele lor, ci doar de cele ale monarhilor. Astfel s-au restabilit regimurile absolutiste în multe ţări şi teritorii care ar fi dorit să fie parte a unor state naţionale independente au fost anexate unor imperii multinaţionale.