Relaţii internaţionale între 1871 şi 1914

Până în 1890 diplomaţia lui Bismarck, cancelarul Germaniei, a avut drept obiectiv principal împiedicarea Franţei de a-şi găsi aliaţi cu ajutorul cărora să atace Germania şi să recupereze Alsacia şi Lorena.

Noi perspective asupra relaţiilor internaţionale

Pentru că interesele marilor puteri erau uneori opuse, „Concertul european” a reuşit doar cu mare greutate să menţină pacea în Europa.

Sfânta Alianţă şi revoluţiile de după 1815

Popoarele europene au fost nemulţumite de faptul că hotărârile luate de Congresul de la Viena n-au ţinut cont de interesele lor, ci doar de cele ale monarhilor. Astfel s-au restabilit regimurile absolutiste în multe ţări şi teritorii care ar fi dorit să fie parte a unor state naţionale independente au fost anexate unor imperii multinaţionale.

Congresul de la Viena şi „Concertul european”


După înfrângerea lui Napoleon statele învingătoare şi-au trimis reprezentanţii la Congresul de la Viena, desfăşurat între anii 1814 şi 1815 pentru a pune bazele unei păci durabile în Europa.

Regulamentele Organice


După restaurarea domniilor pământene a urmat un nou război ruso-turc, desfăşurat între anii 1812 şi 1829, încheiat cu victoria Rusiei.

Revoluţia de la 1821


La începutul secolului al XIX-lea ideile Revolutiei franceze, de libertate şi egalitate s-au răspândit şi în Sud-Estul Europei.

Secolul fanariot

La începutul secolului al XVIII-lea crezând că Imperiul Otoman intrase într-o decădere rapidă unii domni din Moldova şi Ţara Românească au încercat să profite de decădere pentru a elibera ţările lor de sub dominaţia otomană.

Ţările Române şi "problema orientală"

Dacă până acum am scris despre Revoluţia engleză, Revolutia franceza, revoluţia industială şi alte subiecte de acum începem să scriem despre România, respectiv pentru început despre Ţările Române în perioada manifestării aşa-numitei probleme orientale.

Transformări sociale

Revoluţia industrială şi dezvoltarea economiei capitaliste au adus mari schimbări în structura societăţii.
În această perioadă s-au afirmat două clase sociale noi: burghezia, întreprinzători capitalişti şi muncitorii.