Secolul fanariot

La începutul secolului al XVIII-lea crezând că Imperiul Otoman intrase într-o decădere rapidă unii domni din Moldova şi Ţara Românească au încercat să profite de decădere pentru a elibera ţările lor de sub dominaţia otomană.
Astfel, domnul Moldovei Dimitrie Cantemir a încheiat o alianţă cu ţarul Rusiei Petru cel Mare şi armata rusă a intrat în Moldova în scopul de a o scoate de sub dominaţia otomană. Ruşii şi moldovenii au fost însă înfrânţi la Stănileşti în anul 1711 şi în urma înfrângerii Dimitrie Cantemir a fugit în Rusia.
În Ţara Românească domnitorul Constantin Brâncoveanu a încheiat înţelegeri secrete cu Imperiul Habsburgic şi Rusia, angajându-se ca la momentul potrivit să se alăture puterilor creştine şi să lupte contra turcilor.
Turcii însă bănuindu-l pe Brâncoveanu de trădare l-au detronat şi l-au decapitat împreună cu fiii săi.
Turcii văzând că nu mai pot avea încredere în domnii români care căutau orice prilej de a scăpa de dominaţia otomană au hotărât să numească în fruntea celor două principate domni străini despre care credeau că vor fi credinicioşi Imperiului Otoman.
Aceşti domni erau cei mai mulţi dintre ei greci originari din cartierul Fanar al oraşului Istanbul şi de aceea li s-au spus fanarioţi.
Regimul fanariot a durat în Moldova între anii 1711 şi 1821, iar în Ţara Românească din 1716 ăână în 1821.

Un comentariu:

Va rugam sa postati comentarii la subiect pentru ca altfel nu vor fi aprobate.