Evoluția societății în secolele XIX - XX

În secolul al XIX-lea, odată cu revoluția industrială, structura societății s-a modificat profund. Rolul nobilimii ca pătură socială conducătoare a fost luat de burghezie a cărei pondere în cadrul societății a crescut. A scăzut numărul și ponderea țăranilor, dar a crescut foarte mult numărul și ponderea muncitorilor din industrie. A crescut și numărul inteletualilor, precum și al funcționarilor.
În ceea ce privește veniturile, la începutul secolului XIX exista o diferență foarte mare între veniturile celor bogați, care erau o minoritate, și veniturile muncitorilor și țăranilor, care erau foarte mici. Pe parcursul secolului XIX muncitorii au luptat prin greve, sindicate și chiar partide politice pentru a obține venituri mai mari și condiții de muncă și viață mai bune.
După lupte îndelungate în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, muncitorii din statele dezvoltate au obținut creșterea salariilor, scăderea numărului de ore de muncă și asigurări de șomaj, boală, bătrânețe, precum și impunerea unor condiții mai sigure de muncă. După aceste măsuri nivelul general de trai a crescut și societatea s-a transformat într-o societate de masă. Aceasta a însemnat producerea unei uniformizări a gusturilor. Oamenii au început să se îmbrace la fel, să aibă distracții comune etc. Această uniformizare a societății continuă și în perioada interbelică și atinge apogeul după Al Doilea Război Mondial. Acum în țările dezvoltate numărul muncitorilor începe să scadă și crește ponderea lucrătorilor din servicii, oameni care lucrează mai mult cu informația decât în producție.
Societatea se transformă acum într-o societate de consum, aceasta înseamnă că oamenii încep să cumpere tot mai multe lucruri fără a avea neapărat nevoie de ele. Contribuie la aceasta reclama făcută de vânzători, dar și posibilitatea de a putea cumpăra pe credit, ca și dorința statului de a încuraja consumul pentru a-și crește veniturile din impozite pe consum. Preocuparea pentru consum devine însă uneori excesivă și oamenii neglijează aspectele spirituale ale vieții, ceea ce duce la o adevărată criză morală.


Societatea în statele comuniste
După instaurarea în anumite state a unor regimuri politice comuniste, acestea au procedat la o transformarea radicală a societății. Au fost desființate clasele sociale considerate exploatatoare: moșierimea și burghezia și s-a încercat realizarea unei societăți mai drepte, mai egalitare. Această transformare s-a produs prin confiscarea de către stat a averilor celor bogați și, chiar, uciderea a sute de mii dintre ei în lagărele comuniste.
O altă transformare socială a fost creșterea rapidă a numărului de muncitori ca urmare a politicii de industrializare forțată. Până în anii 1970 nivelul general de trai a crescut, dar în '70-'80 economiile comuniste au intrat în criză din cauza ineficienței lor. Aceasta a strânit nemulțumirea populației. Un alt motiv de nemulțumire a fost apariția unor noi clase exploatatoare supranumită nomenclatura care era compusă din membrii conducerii de partid și de stat. Această nemulțumire, ca și dorința de libertate, au dus la căderea regimurilor comuniste în 1989 și în anii următori.

După 1989 societatea din fostele țări comuniste s-a transformat. În multe dintre ele o mare parte a oamenilor au sărăcit, dar au apărut și oameni foarte bogați, într-un număr mic, și o clasă de mijloc a cărei pondere este mult mai mică decât în statele bogate.


Societatea în statele lumii a treia
În statele lumii a treia economia este în general de tip capitalist. Acestea sunt însă state foarte sărace care au o societate compusă dintr-un număr foarte mic de oameni bogați și o masă mare de săraci, în timp ce clasa de mijloc este aproape inexistentă.

Un comentariu:

Va rugam sa postati comentarii la subiect pentru ca altfel nu vor fi aprobate.